Regula este simplă: o societate cu răspundere limitată își plătește datoriile din patrimoniul propriu, iar administratorul nu răspunde automat pentru ele. Codul de procedură fiscală prevede însă situații în care ANAF poate cere plata datoriilor fiscale ale firmei direct de la administrator. În octombrie 2026, ANAF a aprobat o nouă procedură pentru aceste cazuri.
Temeiul legal
Art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) prevede că, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale. Același articol reglementează și alte situații, de exemplu persoanele care, cu rea-credință, au provocat insolvabilitatea debitorului prin înstrăinarea sau ascunderea bunurilor acestuia.
Noua procedură ANAF (Ordinul nr. 1163/2026)
Ordinul ANAF nr. 1163/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 859 din 14 octombrie 2026, înlocuiește procedura din 2014 și clarifică modul de lucru:
- răspunderea solidară poate fi atrasă numai după declararea insolvabilității debitorului;
- simpla calitate de administrator nu este suficientă: organul fiscal trebuie să analizeze concret conduita persoanei, perioada, obligațiile vizate și legătura dintre conduită și neplată;
- administratorul răspunde doar pentru obligațiile aferente perioadei în care a exercitat mandatul, rămase neachitate la data declarării insolvabilității;
- persoana vizată trebuie audiată, poate consulta documentația și își poate prezenta punctul de vedere, care trebuie analizat;
- procedura se aplică și dosarelor aflate deja în curs.
Ce înseamnă rea-credință, în viziunea ANAF
Ordinul enumeră, cu titlu de exemplu, elemente pe care organul fiscal le poate analiza: cunoașterea situației financiare a societății, nedepunerea cererii de deschidere a insolvenței deși existau datorii fiscale restante, continuarea activității cu acumularea de noi datorii, plăți către alți creditori sau persoane afiliate în timp ce obligațiile fiscale rămâneau neachitate, lipsa demersurilor de redresare sau restructurare și ignorarea notificărilor primite de la ANAF.
Fiecare dintre aceste elemente poate fi combătut cu documente: contracte, corespondență, planuri de redresare, dovezi ale plăților și ale motivelor pentru care au fost făcute.
Cum vă apărați
- Participați la audiere și depuneți un punct de vedere scris, însoțit de documente. Ce nu se spune în această etapă se argumentează mai greu ulterior.
- Contestați decizia de atragere a răspunderii solidare pe cale administrativă, în termen de 45 de zile de la comunicare, potrivit Codului de procedură fiscală, apoi, dacă este cazul, în contencios administrativ.
- Verificați perioada mandatului și sumele incluse: datoriile anterioare numirii sau ulterioare încetării mandatului nu vă pot fi imputate.
- Analizați dacă se impune suspendarea executării deciziei pe durata litigiului.
Prevenția contează
Dacă societatea nu își mai poate plăti datoriile, administratorul are obligația de a cere deschiderea procedurii insolvenței în cel mult 30 de zile de la apariția stării de insolvență (Legea nr. 85/2014). Amânarea acestui pas este exact unul dintre elementele pe care ANAF le poate interpreta drept rea-credință. Separat, în procedura insolvenței, judecătorul-sindic poate antrena răspunderea membrilor organelor de conducere pentru faptele prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014.
Răspunderea în procedura insolvenței (art. 169 din Legea nr. 85/2014)
Separat de răspunderea solidară stabilită de ANAF, în procedura insolvenței judecătorul-sindic poate obliga membrii organelor de conducere să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la starea de insolvență prin una dintre faptele enumerate de lege, de exemplu:
- folosirea bunurilor sau a creditelor societății în interes propriu;
- desfășurarea de activități în interes personal sub acoperirea societății;
- continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea vădit la încetarea plăților;
- ținerea unei contabilități fictive, dispariția documentelor contabile sau neținerea contabilității potrivit legii;
- deturnarea sau ascunderea unei părți din activ ori mărirea fictivă a pasivului;
- plăți preferențiale către unii creditori în perioada premergătoare încetării plăților.
Cererea este formulată, de regulă, de administratorul judiciar sau de lichidator și se prescrie în 3 ani (art. 170). Trebuie dovedită legătura dintre faptă și apariția insolvenței; simpla calitate de administrator nu este suficientă.
Răspunderea penală
Unele comportamente pot avea și consecințe penale:
- bancruta simplă (art. 240 din Codul penal): neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a insolvenței, cu mai mult de 6 luni peste termenul legal;
- bancruta frauduloasă (art. 241): falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor, ascunderea unei părți din activ ori prezentarea unor datorii inexistente;
- infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală, inclusiv nevărsarea cu intenție a impozitelor și contribuțiilor reținute la sursă.
Răspunderea fiscală și cea din insolvență: diferențe
- Cine decide: în primul caz ANAF, printr-o decizie administrativă; în al doilea, judecătorul-sindic, printr-o hotărâre judecătorească.
- Ce se poate recupera: ANAF urmărește doar obligațiile fiscale; în insolvență se poate pune în sarcina administratorului o parte din întregul pasiv.
- Cum vă apărați: decizia ANAF se contestă administrativ și apoi în contencios; cererea din insolvență se discută în contradictoriu, în fața judecătorului-sindic.
Ce documente să păstrați ca administrator
- hotărârile adunării asociaților și deciziile importante, cu motivarea lor economică;
- corespondența cu creditorii, inclusiv cu ANAF, și răspunsurile la notificări;
- planurile de redresare, ofertele de finanțare și dovezile demersurilor pentru salvarea afacerii;
- dovezile plăților și justificarea ordinii în care au fost făcute;
- actele de numire și de încetare a mandatului, înregistrate la Registrul Comerțului.
Cum decurge, în practică, procedura
- ANAF declară societatea insolvabilă și analizează dacă există persoane care pot răspunde solidar.
- Persoana vizată este notificată și invitată la audiere, unde poate consulta documentația și își poate prezenta apărările.
- ANAF emite decizia de atragere a răspunderii solidare, care arată sumele și motivele.
- Decizia se contestă la ANAF în 45 de zile de la comunicare.
- Dacă contestația este respinsă, decizia se atacă în contencios administrativ, la tribunal. Pe durata litigiului se poate cere suspendarea executării, potrivit Legii nr. 554/2004.
Executarea silită poate începe chiar dacă decizia este contestată, motiv pentru care cererea de suspendare trebuie analizată din primele zile.
Întrebări frecvente
Am renunțat la mandat. Mai pot răspunde?
Pentru perioada în care ați fost administrator, da. Pentru datoriile ulterioare încetării mandatului, nu, cu condiția ca încetarea să fie înregistrată la Registrul Comerțului.
Răspunde și asociatul?
Calitatea de asociat nu atrage, singură, răspunderea. Codul de procedură fiscală vizează însă orice persoană care, cu rea-credință, a provocat insolvabilitatea, de exemplu prin înstrăinarea sau ascunderea bunurilor societății.
Pentru o analiză a situației dumneavoastră, ne puteți contacta la 0768 991 368 sau prin pagina de contact. Consultațiile se fac doar cu programare. Mai multe despre dreptul societar și insolvență.
Articolul are caracter informativ și nu reprezintă consultanță juridică pentru un caz concret. Informațiile reflectă legislația în vigoare în noiembrie 2026.
